IDENTIFICAREA BENZILOR OLIGOCLONALE IN LCR


        Diagnosticul screlozei multiple este considerat dificil, mai ales la debut, datorita polimorfismului clinic si evolutiei, de cele mai multe ori, imprevizibile a bolii. Sectiunea de fata isi propune prezentarea protocolului de diagnostic al acestei afectiuni si cateva noutati in domeniu.


Modelele electroforetice ale benzilor oligoclonele in LCR se coreleaza cu heterogenitatea manifestarilor in scleroza multipla

        Prezenta benzilor oligoclonale in LCR constituie criteriu de diagnostic pentru scleroza multipla. Marea majoritate a subiectilor prezinta aceste benzi numai in LCR. Exista insa si un numar mic de cazuri cu benzi oligoclonale si in ser. Studiul recent efectuat de un grup de cercetatori spanioli a relevat faptul ca sinteza intratecala de Ig M anti lipide mielinice este asociata cu pusee agresive ale bolii.

        Cele mai multe cazuri de scleroza multipla primara progresiva prezinta benzi oligoclonale atat in ser cat si in LCR, in timp ce la cazurile cu pusee repetate si boala progresiva secundara benzile oligoclonale sunt prezente numai in LCR. Acelasi studiu releva faptul ca anticorpii anti lipide mielinice sunt absenti in cazul afectiunii primare, fiind prezenti la 31% dintre cazurile cu pusee agresive repetate si la 60% dintre cazurile de afectiune secundara. Toate aceste date confirma caracterul heterogen al mecanismelor autoimune responsabile de aparitia sclerozei multiple.


        (Villar LM et al- CSF oligoclonal band patterns reveal disease heterogenity in multiple sclerosis- J Neuroimunol 2009 Jun 25;211(1-2):101-4)


Caracteristici ale subiectilor cu scleroza multipla cu benzi oligoclonale absente in LCR

        Absenta benzilor oligoclonale in LCR la pacientii cu scleroza multipla este un fapt recunoscut, dar mai putin obisnuit, fiind intalnit la numai 3% dintre subiecti. Studii recente au evidentiat cateva caracteristici ale acestor pacienti : prezenta simptomelor clinice atipice (dureri de cap, tulburari neuropsihice si dermatologice) si a modelelor electroforetice nespecifice in ser si LCR. La acestea se adauga si prognosticul pozitiv al evolutiei afectiunii fata de cazurile cu benzi oligoclonale prezente.


        (Joseph FG et al- CSF oligoclonal band status informs prognosis in multiple sclerosis : a case control study of 100 patients- J Neurol Neurosurg Psychiatry, 2009 Mar ; 80(3): 292-6)


Diagnosticul electroforetic si imunologic- element de baza in investigatia de laborator a sclerozei multiple

        Diagnosticul de laborator al SM presupune analiza imunologia de baza (determinari cantitative de imunoglobuline si studiul benzilor oligoclonale în LCR) si, în functie de rezultate, studiul altor markeri biologici. Examenul uzual al LCR-ului are, in acest caz, numai caracter orientativ. In scleroza multipla, LCR- ul este incolor, clar, cu o proteinorahie normala în 75% dintre cazuri (poate creste pana la cel mult 1g/l). Pleiocitoza este moderata si prezenta la 50% dintre cazuri (5-50 elemente albe/mm³, predominant limfocite). Prezenţa a mai mult de 50 celule/mm³ trebuie rediscutată, fără a exclude diagnosticul.

        Modul de recoltare a LCR-ului pentru determinarile imunologice este foarte bine reglementat de normele in vigoare. Recoltarea se face prin punctie lombara (L3-L4; L4-L5) la nivelul spatiului subarahnoidian. Contraindicatia absoluta prelevarii LCR-ului o constituie hipertensiunea intracraniana, sugerata de anumite semne clinice evocatoare (cefalee, greata, voma) si confirmata prin fundul de ochi (ce evidentiaza un edem papilar) si/ sau tehnici de imagistica cerebrala. Pentru studiul benzilor oligoclonale, se folosesc cupluri ser/LCR, recoltate de la pacienti în acelasi timp, fara prealabila concentrare a LCR-ului.

        Analiza imunologica a LCR ramane elementul de baza al unui diagnostic corect. Ea se realizeaza în doua etape:

  • determinarea imunoglobulinelor Ig G, Ig A, Ig M şi a albuminei (prin nefelometrie) din ser şi LCR şi calculul indecsilor Link, Tourtellotte si a formulei Reiber. Studii recente acorda o atentie deosebita şi analizei calitative a lanturilor usoare libere în LCR
  • confirmarea sintezei intratecale de Ig prin detectarea benzilor oligoclonale în LCR (prin metoda electroforetica ce asociaza separarea electroforetica de inalta rezolutie a proteinelor în gel de agaroza cu imunofixarea), test mult mai sensibil si specific decat analiza cantitativa

1. Determinarea imunoglobulinelor Ig G, Ig A, Ig M si a albuminei din ser si LCR si calculul indecsilor Link, Tourtellotte si a formulei Reiber

        Estimarea exclusiv cantitativa a sintezei intratecale pe baza analizei acestor indici poate induce rezultate fals pozitive, mai ales în prezenta unei alterari severe a barierei hemato meningeale.

2. Confirmarea sintezei intratecale de Ig prin detectarea benzilor oligoclonale în LCR

        90% dintre pacienţii cu SM prezintă aceste benzi, ele putand apare si în cazul altor afectiuni inflamatorii, cum ar fi: lupus eritematos diseminat, sarcoidoza, neurosifilis, meningoencefalita herpetica. Studiul benzilor oligoclonale in LCR trebuie efectuat periodic, deoarece ele pot fi absente la debutul bolii, dar pot apare in timp.

        Studiile statistice efectuate asupra unor subiecti cu SM, suspiciune de SM sau aflati la primul episod de demielinizare au demonstrat ca:

  • Metoda electroforetica folosita, ce asociaza separarea electroforetica de înalta rezoluţie a proteinelor în gel de agaroza cu imunofixarea, utilizand sistemul automat de electroforeza Hyrys- Hydrasys SEBIA, este o metoda simpla, specifica si sensibila, usor de interpretat. Evidentierea profilelor oligoclonale este facilitată, pentru cazurile dubioase, de posibilitatea utilizarii antiserurilor anti lanturi usoare K, L, ce permit identificarea restrictiei de heterogenitate concomitent pentru Ig G, K şi L. Din acelasi studiu a mai reiesit că electroforeza de inalta rezoluţie a proteinelor din ser si LCR este numai o tehnică informativa, cu specificitate si sensibilitate reduse
  • Prevalenta mare a benzilor oligoclonale, atat în cazul puseelor repetate, cat si la debut, prezenta modelelelor electroforetice specifice (distincte pentru SM şi SM la debut), aparitia, în unele cazuri, a unui model diferit pentru primul episod de demielinizare, confera valoarea diagnostica deosebita a metodei cu imunofixare, in special pentru diagnosticul precoce
  • Corelatia statistic semnificativă a numarului benzilor oligoclonale cu evolutia ulterioara a bolii demonstreaza ca numarul benzilor oligoclonale constituie un indicator prognostic important. Procentul mare de cazuri de SM (atat la pacientii cu mai multe pusee în antecedente, cat si la cei cu SM la debut) la care benzile oligoclonale au fost initial absente, dar care au aparut mai tarziu, recomanda utilizarea acestui parametru atat pentru diagnostic, cat si pentru prognostic numai dupa repetarea testului de 2-3 ori
  • Valoarea diagnostica importanta a benzilor oligoclonale, precum şi cea prognostica a numarului lor, recomanda determinarea benzilor oligoclonale ca test obligatoriu pentru diagnosticul si prognosticul SM, in special la debut sau in cazuri echivoce, cand pacientul a prezentat cateva episoade clinice sugestive pentru SM, dar la care diagnosticul este incert. Un rezultat negativ trebuie reconsiderat si, dupa caz, impune repetarea analizei datorita faptului ca aceste benzi pot apare mai tarziu
  • Sensibilitatea diagnostica de 90.3% pentru SM si eficienta diagnostica de 95.1% confirma alegerea determinarii benzilor oligoclonale prin tehnica imunofixarii drept criteriu de diagnostic in SM, in special pentru diagnosticul precoce
  • Prezenta benzilor oligoclonale intr-o proportie mica si in alte afectiuni (meningoencefalite, sifilis, infectii herpetice, diabet, accident vascular, neuropatii periferice) nu face din acest test unul patognomonic pentru SM. Din acest motiv, diagnosticul SM trebuie stabilit pe baza unui bilant neurologic complet care trebuie sa cuprinda obligatoriu RMN, potentialele evocate si benzile oligoclonale

Studiul altor markeri biologici vizeaza două obiective:

  • evidentierea raspunsului inflamator (prin determinarea citokinelor), a degradarii mielinei si a degenerescentei neuronale (prin determinarea enolazei neuron specifice)
  • evidentierea raspunsului autoimun dirijat împotriva unor compusi glicoproteici (prin determinarea autoanticorpilor antiproteina majora a mielinei, antiglicoproteina mielinei oligodendrocitara, antiglicoproteina asociata mielinei, antiproteina fixatoare de lectina carbohidrat) sau glicolipidici ai mielinei (galactocerebrozide, gangliozide). Cresterea nivelului acestora nu este, insa, specifică SM, ea fiind observata si în alte afectiuni ale SNC, inflamatorii sau nu. In anumite situatii, bolnavii de SM prezinta anticorpi antinucleari sau antifosfolipidici, fara a se stabili o legatura cu aspectele clinice si radiologice si cu modelul de evolutie al bolii

        (Chiva A- Noutăţi în diagnosticul de laborator al sclerozei multiple- Revista Română de Laborator Medical, Anul III, Nr.11, Septembrie 2008, 17-22)


Prezenta si numarul benzilor oligoclonale identificate la debutul afectiunii par a nu se corela cu evolutia sclerozei multiple

        Inflamatia mediata prin procese imune pare a fi unul dintre mecanismele etiologice ale distructiei tisulare in scleroza multipla. Majoritatea pacientilor prezinta in LCR benzi oligoclonale reprezentate de imunoglobuline orientate impotriva unei game variate de antigene. Corelatia intre prezenta acestor benzi si evolutia bolii este inca incerta. Unele studii recente evidentiaza faptul ca prezenta si numarul benzilor oligoclonale in LCR evidentiate in debutul afectiunii nu se coreleaza cu evolutia afectiunii, cu toate ca exista si studii ce demonstreaza contrariul.


        (Koch M- Cerebrospinal fluid oligoclonal bands and progression of disability in multiple sclerosis- Eur J Neurol : 2007 Jul ;14(7) :797-800)


Inapoi

Noutati


























Actualitati Medicale




















 

Introdu adresa ta de email pentru a te alatura noua.

 
Proiect realizat de AB T&Co              © Toate drepturile rezervate Electroforeza.ro 2009