ELECTROFOREZA PROTEINELOR LACRIMALE


        Electroforeza proteinelor din lacrimi constituie o noutate in spectrul investigatiilor oftalmologice, cu larga aplicabilitate atat in diagnosticul afectiunilor oculare cat si a unor afectiuni sistemice (diabet) ce evolueaza cu ochi uscat.


Modificari electroforetice ale proteinelor lacrimale in complicatiile microvasculare ale diabetului zaharat tipul II

        Diabetul zaharat (DZ) este o afectiune sistemica severa ce poate evolua pe termen lung cu complicatii grave, in special la nivel ocular, constituind una dintre principalele cauze de orbire. Bolnavii prezinta o sensibilitate mai mare la inflamatii si infectii oculare. De asemenea, ei dezvolta complicatii de tip cataracta si glaucom cu o frecventă crescuta. Fara indoiala, complicatia majora la nivel ocular a diabetului este retinopatia diabetica, afectiune instalata, in general, dupa 10-15 ani de la “debutul” lui. Diabetul poate evolua si cu complicatii la nivelul filmului lacrimal manifestate prin modificari in calitatea si cantitatea lui. Aceste modificari preced, de cele mai multe ori, aparitia simptomelor (senzatia de arsura oculara, vedere incetosata - in general corelata cu nivele mari ale glicemiei si chiar, pierderea ei brusca).

        Modalitatile de diagnostic si monitorizare a complicatiilor oculare se bazeaza, in prezent, exclusiv pe examinarea oftalmoscopica a retinei, fluoroangiografie si ultrasonografie.

        Nici unul dintre aceste examene nu poate, insa, surprinde modificarile moleculare ce au loc la nivelul filmului lacrimal, modificari responsabile de multe dintre suferintele oculare aparute la pacientul diabetic. Electroforeza proteinelor din lacrimi este singurul test ce poate evidentia aceste modificari, demonstrandu-si rolul esential în diagnosticul si monitorizarea complicatiilor oculare ale diabetului.

        Studiul a 80 de subiecti (55 cu diabet zaharat tipul II si 25 nediabetici) a vizat stabilirea modificarilor electroforetice ale proteinelor lacrimale si stabilirea corelatiilor acestora cu alti parametri utilizati in monitorizarea complicatiilor microvasculare. S-au folosit tehnici electroforetice in gel de agaroza in sistem automat HYRYS-HYDRASYS- SEBIA. Scaderea valorilor medii procentuale de lactoferina si lizozim, in paralel cu usoara crestere a valorilor medii procentuale ale albuminei si proteinelor 20-60 kDa, cu suplimentarea numarului de benzi in aceasta zona de masa moleculara, constituie caracteristici ale proteinelor lacrimale in retinopatia diabetica. Severitatea alterarilor filmului lacrimal (evaluata prin valoarea procentuala a lactoferinei) s-a corelat cu vechimea diabetului, cu aparitia microalbuminuriei si a retinopatiei diabetice, fara a se putea stabili o corelatie semnificativa statistic cu Hb A1c si cu Lp(a).

        In concluzie, analiza electroforetica a proteinelor lacrimale este un instrument util pentru monitorizarea complicatiilor oculare si a potentialului lor de agravare la pacientii diabetici. Corelatia statistic semnificativa a modificarilor biochimice la acest nivel cu microalbuminuria sugereaza ideea ca alterarile de film lacrimal survin in contextul complicatiilor microvasculare sistemice (nefropatia diabetica) cu care, dealtfel, sunt interconectate.


        (Chiva A.-Electrophoretic analysis of tear proteins profile- a diagnostic tool for inflammation in contact lens wearers- poster- 12th Meeting of Balkan Clinical Laboratory Federation- Neptun Romania- 15-18 septembrie 2004)


Electrophoretic analysis of tear proteins profile - a diagnostic tool for inflammation in contact lens wearers

        Lentilele de contact induc modificari la nivelul filmului lacrimal. Acestea deriva, in principal, din interactiunea microorganismelor fixate pe lentilele de contact cu lactoferina din lacrimi.

        Modificarile electroforetice constau in scaderea usoara a concentratiei de lizozim si lactoferina, in paralel cu cea a albuminei.

        Amploarea modificarilor electroforetice este legata de durata purtarii lentilelor de contact si de intensitatea raspunsului inflamator.

        Monitorizarea subiectilor pe o perioada de 18 luni evidentiaza o scadere progresiva a concentratiei lacrimale de lactoferina si lizozim, in paralel cu cresterea concentratiei de albumina si proteine 20-60 kDa, semn al instalarii procesului inflamator ca urmare a interactiunii lentilelor de contact cu lactoferina din lacrimi. Diferenta intre concentratiile celor trei markeri studiati, la începutul si sfarsitul celor 18 luni de monitorizare, a fost, în medie, de 10%. Administrarea lacrimilor artificiale a dus la normalizarea valorilor procentuale ale celor trei markeri, in paralel cu normalizarea valorilor testului Schirmer si diminuarea discomfortului ocular.


        (Chiva A., Debeleac L.- Modificări electroforetice ale proteinelor lacrimale în complicaţiile microvasculare ale diabetului zaharat tipul II- Revista Română de Medicină de Laborator- vol.4, nr.3,Septembrie 2006, 40-48)


Electroforeza proteinelor lacrimale- test esential pentru estimarea riscului de complicatii oculare la utilizatorii de computere

        Utilizatorii de computere constituie un grup populational cu risc crescut de complicatii oculare. Acestea apar in contextul alterarilor filmului lacrimal ca urmare a intensificarii evaporarii lacrimilor prin scaderea ratei de clipire de la 22 ori/minut la 7 ori/ minut. Simptomele alterarilor de film lacrimal sunt : oboseala oculara accentuata, iritatia si, chiar, durerea oculara.

        Din punct de vedere molecular, aceste modificari se traduc printr-o modificare a compozitiei chimice (in special proteica) a lacrimilor, ceea ce poate constitui un factor de risc pentru complicatii oculare de tip inflamator sau infectios. Din pacate, aceste modificari de compozitie chimica survin, de cele mai multe ori, inainte de aparitia simptomelor si a schimbarilor patologice.

        De aceea s-a impus elaborarea unor noi teste de laborator, mai sensibile si specifice, in scopul surprinderii cat mai precoce a momentului instalarii suferintei oculare. Testele utilizate pana in prezent (testul Schirmer, coloratia cu coloranti vitali, testul ruperii filmului) sunt, in marea lor majoritate, nespecifice si nu ofera un bilant complet al starii suprafetei oculare.

        In acest sens, electroforeza proteinelor lacrimale constituie un element de noutate in contextul investigatiilor oftalmologice fiind singura analiza de laborator cu rol in stabilirea predispozitiei subiectului pentru unele complicatii oculare legate de utilizarea intensiva si pe termen lung a computerului.

        Studiul comparativ al modificarilor biochimice la nivelul filmului lacrimal la utilizatorii de computere mai putin de 3 ore si mai mult de 3 ore au evidentiat diferente semnificative, concretizate in scaderea concentratiei de lactoferina si lizozim in paralel cu cresterea concentratiei de albumina si proteine 20-60 kDa. Amploarea modificarilor electroforetice s-a corelat cu timpul de utilizare a computerului. Variatiile cele mai expresive le-au prezentat lactoferina si albumina la utilizatorii > 3 ore. Monitorizarea concentratiei de lactoferina pe parcursul a trei luni de tratament a evidentiat o crestere semnificativa in paralel cu diminuarea discomfortului ocular.

        Prezenta concentratiilor scazute de lactoferina si lizozim sugereaza ideea unei duble etiologii in cazul alterarilor de film lacrimal induse la utilizatorii de computere. Desi initial suferinta filmului lacrimal se datoreaza exclusiv evaporarii excesive ca urmare a scaderii ratei de clipire, utilizarea indelungata a acestuia induce si deficienta apoasa ce accentueaza aceste alterari.

        Toate aceste considerente recomanda efectuarea periodica a electroforezei proteinelor din lacrimi ca test obligatoriu la utilizatorii de computere (in special la cei ce folosesc computerul mai putin de 3 ore/zi). Scopul acestui demers îl constituie surprinderea cat mai precoce a modificarilor proteice la nivelul filmului lacrimal, pentru precizarea mecanismului etiologic al alterarilor acestuia, instituirea tratamentului adecvat si estimarea riscului de agravare. Odata identificate aceste modificari biochimice la nivelul filmului lacrimal, subiectul trebuie monitorizat atent pe baza unui protocol care trebuie sa includa obligatoriu si electroforeza proteinelor lacrimale. Acesta este singurul test specific si sensibil ce ofera un “instantaneu” biochimic complet al filmului lacrimal.


        1. Chiva A.-Prevenirea şi monitorizarea complicaţiilor oculare prin analiza electroforetică a filmului lacrimal la utilizatorii de computere- Infomedica 2004, 8(126), 24-26

        2. Chiva A- Investigaţia electroforetică în diagnosticul de laborator- Editura Universitară « Carol Davila » Bucureşti 2008


Electroforeza proteinelor din lacrimi- element de noutate in diagnosticul afectiunilor oftalmologice

        Electroforeza proteinelor din lacrimi constituie un element de noutate in spectrul investigatiilor oftalmologice, fiind singura analiza ce poate oferi un “instantaneu biochimic” complet al secretiei lacrimale cu posibilitatea stabilirii unui diagnostic precoce a oricarei alterari de film lacrimal si predispozitiei la complicatii. Desi aparent restrictiva, electroforeza proteinelor din lacrimi are o larga aplicabilitate atat in unele afectiuni oculare (afectiuni inflamatorii, distructii de glanda lacrimala, dereglari ale suprafetei corneene, obstructii de cai lacrimale, cataracta, glaucom), cat si pentru unele sistemice ce evolueaza cu alterari de film lacrimal (diabet, sindrom Sjogren). Ea poate fi folosita cu succes si pentru monitorizarea complicatiilor oculare în cazul unor grupe de risc (utilizatori de computere, purtatori de lentile de contact).

        Metoda de separare a proteinelor lacrimale fost elaborata si aplicata in premiera in studiile personale, fiind fost impusa de:

  • incidenta crescuta a alterarilor de film lacrimal, datorita multitudinii si diversitatii factorilor de risc (varsta, sex, fumat, deficiente hormonale, tratamente prelungite cu diverse medicamente, antecedente sau prezenta unor afectiuni sistemice) si aparitia continua a altor factori noi (utilizarea computerelor, a aparatelor de aer conditionat, a lentilelor de contact)
  • faptul ca, de cele mai multe ori, primele semne de boala apar dupa ce modificarile biochimice (nedectabile prin testele secretorii de baza) sunt instalate
  • faptul ca multe dintre simptomele alterarilor filmului lacrimal (ale uscaciunii oculare) sunt comune cu ale altor afectiuni (alergii, infectii). In absenta unui diagnostic diferenţial corect, aplicarea unui tratament neadecvat poate chiar inrautati starea de sanatate a ochiului. Diagnosticul diferential trebuie sa deceleze si suferinta lacrimala aparuta ca urmare a unor situatii “fiziologice” (varsta, mediu înconjurator, medicamente ce determina hiposecretie lacrimala) sau cele aparute in contextul unei boli sistemice

        Noutatea absoluta a metodei pe care o propun consta in:

  • suportul electroforetic ales (gelul de SDS-agaroza)
  • valoarea informativa a testului ( prin analiza calitativa concomitent cu cea cantitativa a celor 10-15 fractiuni separate)
  • posibilitatea introducerii acestei metode in uzul laboratoarelor clinice ca investigatie “de rutina”, obligatorie, pentru aprecierea calitatii filmului lacrimal în afectiuni oculare sau sistemice ce evolueaza cu alterari permanente sau tranzitorii la acest nivel
schema

Afectiunile în care se recomanda electroforeza proteinelor lacrimale


        Metoda permite atât o determinare cantitativa a markerilor de patologie/patogenie (lactoferina, lizozim, albumina, proteine 20-60 kDa), cat si o analiza calitativa a altor fractiuni cu rol in patogenia afectiunilor oculare.

        Pentru unele afectiuni (afectiuni oculare inflamatorii, distructii de glanda lacrimala) modelele electroforetice sunt caracteristice, astfel Incat electroforeza proteinelor din lacrimi poate constitui criteriu de diagnostic. Pentru alte situatii (purtatori de lentile de contact, utilizatori de computere, cataracta) modelele electroforetice sunt nespecifice, testul avand o valoare exclusiv prognostica. In acest caz este importanta determinarea individuala a markerilor studiati.

        1. Chiva A.-Investigaţia electroforetică a secreţiei lacrimale- element de noutate în diagnosticul afecţiunilor oftalmologice- Infomedica 2002, 9(103), 18-22.

        2. Chiva A- Investigaţia electroforetică în diagnosticul de laborator - Editura Universitară « Carol Davila » Bucureşti 2008.


Inapoi

Noutati


























Actualitati Medicale




















 

Introdu adresa ta de email pentru a te alatura noua.

 
Proiect realizat de AB T&Co              © Toate drepturile rezervate Electroforeza.ro 2009