Determinarea cistatinei C, a transtiretinei si fractiunii Tau in LCR prin electroforeza de inalta rezolutie- Hydragel HR SEBIA Franta


27.07.2011

 

Determinarea cistatinei C, a transtiretinei si fractiunii Tau in LCR prin electroforeza de inalta rezolutie

 

 Document creat de Andreea CHIVA

 

 

Kitul Hydragel HR (High Resolution) SEBIA perimite separarea si determinarea cantitativa a unor proteine specifice in LCR (fractiunea Tau) sau aflate intr-o concentratie mai mare decat in ser (cistatina, transtiretina).

 

Studii de data recenta au demonstrat utilitatea acestori markeri in LCR (cistatina, transtiretina si fractiunea Tau) in diagnosticul si monitorizarea unor afectiuni neurologice, cum ar fi: boala Alzheimer, depresia majora, polineuropatia amiloida familiala, scleroza laterala amiotrofica, dementa, angiopatia amiloida cerebrala.

 

Boala Alzheimer (AD) reprezinta, fara indoiala, afectiunea pentru care acesti markeri si-au dovedit pe deplin utilitatea. Principalele evenimente moleculare si biochimice (descrise inca din 1907 de catre descoperitorul acestei boli, Alois Alzheimer) sunt formarea placilor senile SPs (depunerea de amiloid beta) si degenerescenta neurofibrilara NFTs (in care fractiunea Tau joaca un rol important). In consecinta, se vorbeste frecvent despre doua teorii in patogenia AD: teoria Tau si teoria amiloidului. Aceste modificari la nivel molecular afecteaza trei procese care contribuie la mentinerea sanatatii neuronilor, respectiv transmiterea influxului nervos, metabolismul si regenerarea neuronala.

Placile senile sunt formate din beta amiloid, proteina provenita dintr-un precursor APP (amyloid precursor protein) dupa scindare enzimatica. Fragmentele astfel formate se depun sub forma de placi in spatiul extracelular.

In degenerescenta neurofibrilara, un rol important il joaca proteina Tau si Tau fosforilat.

Desi palcile senile si degenerescenta neurofibrilara sunt caracteristice pentru AD, ele nu sunt patognomonice. NFTs poate apare, de exemplu, si in paralizia supranucleara progresiva si in dementa pugilistica, iar SPs in procesul normal de imbatranire. Cei trei markeri enumerati anterior au, insa, o specificiatate mare pentru AD.

 

Markeri biochimici in LCR

Cistatina C este o proteina de 120 aminoacizi, fiind un inhibitor al proteinazelor lizozomale si a cistein proteinazelor. De asemenea, joaca un rol important in legarea amiloidului beta, inhiband depunerea sa in AD.

Scaderea concentratiei de cistatina C este considerata factor de risc pentru boala Alzheimer . Cu toate acestea, pacientii cu boala Alzheimer prezinta nivele crescute de cistatina C.

Studii de data recenta au demonstrat si rolul sau in diagnosticul diferential intre scleroza laterala amiotrofica ( cu nivele scazute de cistatina C) si polineuropatie (cu nivele normale ale acestei proteine).

Desi unele cercetari fac referire la implicarea acestei proteine in scleroza multipla si unele boli demielinizante, rolul sau ramane inca incert in aceste cazuri.

 

Transtiretina TTR (prealbumina)

Este o proteina prezenta in ser si LCR cu rol in transportul tiroxinei T4 si al retinolului. In LCR este principalul transportor de T4, albumina, carrier-ul cel mai important din organism, fiind prezent aici in cantitati foarte mici. TTR mai este cunoscuta si sub denumirea de prealbumina deoarece pe electroforegrama prezinta o mobilitate mai mare decat cea a albuminei.

Din punct de vedere structural, este un homotetramer cu o masa moleculara de 55 kDa, sintetizat in ficat si plexul coroid. Fiecare monomer este alcatuit din 127 aminoacizi si are o structura secundara de tip beta. Exista 2 situs-uri de legare a tiroxinei pe fiecare tetramer.

TTR inhiba agregarea fragmentelor de beta amiloid si formarea placilor senile in boala Alzheimer. Astfel, nivele scazute de TTR se intalnesc in dementa asociata cu AD, fiind un marker foarte bun pentru severitatea bolii. In acelasi timp, TTR poate fi un element de diagnostic important in polineuropatia amiloida familiala si schizofrenie, afectiuni caracterizate, de asemenea, printr-o  scadere a concentratiei TTR.

Studii recente au demonstrat ca scaderea concentratiei TTR in LCR apare ca rezultat al alterarii homeostaziei hormonilor tiroidieni in sistemul nervos central. Asemenea alterari determina si explica  simptomatologia neurovegetativa a depresiei majore si pot contribui la esecul tratamentului antidepresiv.

La copii, concentratia de TTR in LCR este crescuta, scazand pe masura ce se produce maturizarea barierei hemato-encefalice.

 

Fractiunea Tau (transferina desialata) este o proteina specifica sistemului nervos,  cu rol de stabilizare a microtubulilor. Fractiunea tau este absenta in dendrite, fiind prezenta numai in portiunea distala a axonului. Exista doua cai de control a stabilitatii microtubulilor: prezenta mai multor izoforme si fosforilarea.

Literatura de specialitate citeaza prezenta a 6 izoforme deosebite prin numarul domeniilor de legare: trei dintre izoforme au 3 domenii de legare, restul cate 4 domenii de legare, toate aflate la portiunea carboxiterminala.

Fosforilarea are loc sub actiunea kinazelor, in special PKN (serine/treonin kinaza). Activarea PKN initiaza procesul de fosforilare si dezorganizarea structurii microtubulare.

In patologie, cresterea fractiunii Tau si tau fosforilat se intalneste in boala Alzheimer si in tauopatii, o clasa de afectiuni neurologice degenerative ce constau in agregarea proteinei Tau in creier.

 

Toate aceste trei proteine (cistatina C, transtiretina si fractiunea Tau) pot fi determinate acum si electroforetic, cu ajutorul kitului Hydragel HR . Avantajul utilizarii acestuia fata de metoda ELISA il constituie posibilitatea analizei simultane a aproximativ 10-15 fractiuni (inclusiv acesti 3 bioamrkeri).  Compozitia gelului si folosirea Violetului acid (colorant cu o afinitate mare pentru proteinele aflate in cantitati foarte mici) confera electroforezei HR o rezolutie excelenta si o sensibilitate mare, indeosebi pentru fractiunile aflate in concentratii sub pragul de detectie al altor metode.

 

 

Referinte bibliografice

 

Andreasen N et al- Cerebrospinal fluid tau protein as a biochemical marker for Alzheimer's disease: a community based follow up study- J Neurol Neurosurg Psychiatry, 1998; 64: 298-305.

Schonknecht P et al- Cerebrospinal fluid tau protein levels in schizophrenia- Eur Arch Clin Neurosci, 2003, 253(2):100-2.

Tsuji -Akimoto S et al- Cystatin C in cerebrospinal fluid as a biomarker of ALS- Neurosci Lett, 2009, 6:452 (1):52-5.

Noutati


























Actualitati Medicale




















 

Introdu adresa ta de email pentru a te alatura noua.

 
Proiect realizat de AB T&Co              © Toate drepturile rezervate Electroforeza.ro 2009