ELECTROFOREZA PROTEINELOR URINARE

Se realizeaza in doua variante:

• Electroforeza de inalta rezolutie - cand se urmareste studiul calitativ al proteinuriei (mai putin utilizata)
• Electroforeza in gel de SDS-agaroza - cand se urmareste determinarea cantitativa a diferitelor fractiuni si tipizarea proteinuriei (glomerulara, tubulara, mixta)

Electroforeza de inalta rezolutie a proteinelor urinare

        Electroforeza de inalta rezolutie e proteinelor serice se efectueaza numai in scopul evidentierii unui component monoclonal. Orice banda monoclonala prezenta in zona de mobilitate gama, alfa-1, alfa-2 sau beta trebuie confirmata prin imunofixare

        In functie de rezultat, electroforeza de inalta rezolutie a proteinelor urinare trebuie insotita de teste complementare (determinari nefelometrice ale unor fractiuni de interes si electroforeza proteinelor urinare in gel de SDS-agaroza) pentru caracterizarea tipului de proteinurie (tubulara, glomerulara sau mixta) si determinarea cantitativa a lanturilor usoare libere si/sau legate

        Colorantul utilizat (violetul acid) este unul cu afinitate mare pentru fractiunile slab prezentate, in special Ig G monoclonale sau lanturi usoare libere, raspunzand in mare parte necesitatilor clinice

Electroforeza proteinelor urinare in fel de SDS-agaroza

        Gelul de SDS-agaroza permite separarea proteinelor urinare pe baza masei moleculare, fara prealabila concentrare a urinii. Utilizarea violetului acid drept colorant confera sensibilitate si specificitate metodei datorita afinitatii mari pentru proteinele de concentratie mica. Pragul de detectie per fractie este de 15mg/l

        De la linia de start, in ordinea mobilitatii lor electroforetice deosebim:

• Proteine de origine glomerulara (GM > 70 kDa)
  • alfa-2 macroglobulina
  • IgM
  • haptoglobina
  • IgA
  • IgG
  • transferina
• Albumina
• Proteine de origine tubulara (GM < 70 kDa)
  • dimeri de lanturi usoare
  • alfa-1 microproteina
  • lanturi usoare libere
  • RBP (retinol binding protein)
  • lizozim
  • beta-2 microglobulina

MODIFICARI EVIDENTIATE LA ELECTROFOREZA PROTEINELOR URINARE

Proteinuria fiziologica

        Este o proteinurie minima, in general mai mica de 120mg / 24h, fara o diferenta semnificativa intre sexe cu largi variatii fiziologice de la o zi la alta.

        Electroforeza releva prezenta albuminei ca proteina majoritara, a transferinei si a imunoglobulinelor.

Acest tip de proteinurie apare in:

• efort (la sportivii cu activitate fizica intensa, frecvent asociata cu microhematurie si prezenta cilindrilor)
• ortostatism (indeosebi la pubertate)
• febra
• la varstnici
• post prandial (dupa ingestia oricarui aliment sau, dimpotriva, a anumitor alimente)
• stres sau expunere la frig

Proteinuria patologica

Proteinuria patologica depaseste 125mg / 24h putand fi de doua feluri:

• intermitenta
• persistenta

Proteinuria intermitenta este in general, moderata, fara suspiciunea unei afectari renale sau instituirea unui tratament sau diete.

Proteinuria permanenta poate fi:

• proteinurie renala:
  • tubulara
  • glomerulara
  • mixta
• proteinurie pre-renala
• proteinurie post renala
• microalbuminurie

Proteinuria glomerulara

        In general depaseste 1 g/l si se caracterizeaza prin prezenta albuminei ca fractiune majoritara si a proteinelor cu masa moleculara mai mare de 65-70 kDa (transferina, Ig G) situate intre albumina si punctul de aplicare a probelor.

Proteina glomerulara poate fi:

• selectiva cu prezenta de albumina, transferina si urme de imunoglobuline
• neselectiva cu prezenta tuturor proteinelor serice, mai putin cele cu greutate moleculara mare cum ar fi lipoproteinele, IgM, alfa-2 macroglobulina
• partial selectiva cu depistarea unor fractii intermediare

Apare in:

• glomeruloscleroza
• glomerulopatie membranoasa
• glomerulopatie proliferativa
• sindrom nefrotic
• amiloidoza
• nefroza lipoidica
• unele afectiuni genetice
• intoxicatii cu metale grele
• neoplazii
• medicamente

Proteinuria tubulara

        Este moderata cantitativ, fiind mai mica de la 1 g/l si se caracterizeaza prin continut scazut de albumina (< 25% din totalul proteinuriei) si proteine cu masa moleculara mai mica de 65-70 kDa (alfa-1 microglobulina, beta-2 microglobulina, lanturi usoare libere, RBP-retinol binding protein, lizozim) situate intre albumina si extremitatea anodica a gelului. Importanta deosebita prezinta lanturile usoare libere (25 kDa) si/sau legate (50 kDa), alfa-1 microglobulina, beta-2 microglobulina.

Apare in:

• intoxicatii cu unele metale grele: cadmiu, zinc, plumb, mercur, aur
• pielonefrita acuta sau cronica
• rejectia transplantului renal
• sindrom Fanconi
• amiloidoza
• boala Wilson
• sarcoidoza
• cistinoza metabolica congenitala
• acidoza tubulara

Proteinuria mixta

        Este importanta cantitativ, fiind mai mare de 1 g/24 ore. Se caracterizeaza prin prezenta atat a proteinelor tubulare, cat si a celor glomerulare si este asociata frecvent cu insuficienta renala.

Apare in:

• necroza tubulara, ca rezultat al glomerulonefritei cronice
• pielonefrita (cu leziuni ale parenchimului renal)
• tromboza de vena renala

Microalbuminuria desemneaza cresterea excretiei de albumina (nedectabila pe stripurile urinare) la valori de 30-300 mg/24h. Apare in cazul diabetului zaharat, in general de tip II, cand constituie un indicator precoce al leziunii renale instalate inainte ca testele de apreciere a functiei renale (clearance-ul la creatinina) sa se modifice. Prezenta microalbuminuriei se coreleaza cu riscul de afectare coronariana.

Sectiune Privata